Încă un bloger??
Ciudat, obişnuiam să cred că blogurile sunt o prostie şi încă o fac… păi atunci de ce am dar atâtea click-uri şi am ajuns aici? Primul gând care-mi vine acum e plictiseala. E duminică noaptea, m-am săturat de mess şi de youtube. Mă uitam prin listă, aşa pierdut, şi văd la o prietenă de-a mea un link spre blogul ei. E o mare amatore şi i-am citit adesea gândurile…
Să rămână doar plictiseala? Hm… cam banal. De fapt din totdeauna m-a pasionat scrisul, în special cititul. Atunci de ce nu am început asta mai demult??? Credeam că blogurile sunt doar un jurnal public, lipsit de orice sentiment şi seriozitate. Dar acum ce oare cred??
Ah, e numai vina blestematei ăleia de melodii, „ El negro- liniştea”, pe care am găsit-o pur întâmplător. Pare la prima audiţie, banală, o altă piesă reggaeton cu acel incurabil chill. Da, poate acel incurabil m-a stârnit, poate altceva. Câtă nesiguranţă şi confuzie, dar e numai începutul…
Mă gândesc acum la aceea prietenă… ce oare ar zice acum dacă ar ştii? Dar cred că în adâncul ei prevedea asta. Ea merită o meditaţie, un articol, unul de blog, unul de-al meu….
Acum, aceste rânduri sunt primele ca bloger. Iar acestea, ca şi restul, nu-şi vor găsi critici şi păreri satisfăcătoare decât în mine, numai în sufletul meu. De voi stârni ceva prin ele, ceea ce e puţin probabil, voi vedea…. însă eu mă voi folosi de statutul de bloger, nu pentru a fi remarcat în vreaun fel, ci ca un mod de a mă descărca. Dacă stau bine şi mă gândesc cam toţi sunteţi aşa.
Am vrut de fapt să am un început, fiindcă fiecare povestea are un început,fabulez-but never mind. Acum cred că am găsit un motiv bun, motivul pentru care net-ul e „super tare”, poţi zice ce vrei ştiindcă eşti la adăpostul anonimatului…
Deci chiar aşa, încă un bloger…
